Introducere
Sunt sigur că dacă m-aș fi plimbat prin Spania, să zicem pe
străzile din Sevilia, aș vedea Toyota Yaris față în față cu un taur. Dacă
mașina ar fi roșie, taurul ar zgârma cu una din copitele din față asfaltul.
Dacă aș fi în Londra aș vedea aceeași mașină pe London Bridge, trecând alene
printr-o ploaie londoneză. Roata mare de pe malul Tamisei s-ar vedea în ceață.
Dacă aș fi printre inuiți, aș vedea mașina Toyota Yaris ieșind încet
dintr-un iglu, izbită în parbriz de un soare clar, luminos și foarte rece.
În Franța aș vedea noul Toyota Yaris în fața Turnului Eiffel, lângă un mim care ar mima actul condusului.
Dar aici, în România, în București, unde aș vedea acest deosebit mamifer pe
patru roți?
Fac un efort de imaginație și, după ce aș primi premiul Nobel pentru că am descoperit Mașina Timpului, sunt sigur că aș vedea următoarele.
În Bucureștii din primii ani
ai secolului XX
Mașina Toyota Yaris ar merge fără oprire,
pierdută, pe străzi precum Sapienței, posibil să o văd depășind coloanele regale, intrând
în Cișmigiu și oprindu-se lângă locul unde, iată, cântă orchestra. Mitică și ai
lui or să vină pe seară să pună în scenă, tragica farsă de 1 aprilie de pe
colină. Toyota Yaris ar ieși încet din București, pierzându-se în
noapte printre birje, când s-ar auzi niște câini în depărtare (în Giurgiu?).
În Bucureștii din perioada
interbelică
Aș vedea mașina Yaris condusă de
Geo Bogza, aflat veșnic în căutarea spirituală a lui Urmuz, veșnic pus pe șotii
care l-au dus în arest (alături de alți scriitori avangardiști). Noroc cu fratele lui care a scris Toate pânzele sus, ducând astfel micuța mașină prin locuri depărtate. Cum în acea
perioadă au fost multe expoziții suprarealiste (mai bine zis Constructiviste)
internaționale, Toyota Yaris s-ar fi încadrat perfect în peisaj. Ar fi putut trece ca o exponata a lui Kurt Schwitters care a avut câteva exponate la noi. Ar fi mers
până la Paris și înapoi, zi de zi, pe urmele tinerilor artiști.
Până în aniul
1970
Pe străzi noroioase, întrecând calm camionaele pline cu materiale pentru
construirea blocurilor în care stăm marea majoritate a bucureștenilor, iată, stropind tramvaiele și autobuzele, pe noul Yaris. Ar fi însoțit
dimineața oamenii să intre în întreprinderi, ar fi așteptat copii în fața
școlilor, ar fi staționat în dreptul cinematografelor, pe sub castani, toamna, ar fi fost năpădită de frunze.
Până în anul 1990 ...
... Toyota Yaris ar fi participat pe stadionul național la festivitățile familie
Ceaușescu, eventual la paradele mașinilor de miliție, ar fi luminat în noapte
afișele cu prezentarea filmului Liceenii,
ar fi mers paralel cu șantierele care construiau metroul, ar fi claxonat prelung
la golurile din campionatul intern, fiind întrecut doar de Ilie Dobre.
Din 1990 până în 2014
Ar fi claxonat prima zi a Pro TV-ului, s-ar fi luat la întrecere cu
mașinile luxoase proaspăt ivite pe șosele, ar fi mers prin târguri, la munte, la mare. Ar fi
apărut în filmele cu Van Damme filmate la noi în țară, trecând întâmplător prin fundal.
În prezent Yaris se vede prin mine
Acum în 2014 aș vedea-o trecând pe sub Arcul de Triumf, deși pe acolo
trece doar armata română de 1 Decembrie, și oricum acum este în reparații. Dar eu tot aș
vedea, așezat pe o bancă în parcul Herăstrău, această minunăție tehnică trecând în timp ce afară ar ploua mocănește (este o deosebire față de ploaia londoneză).
Azi de exemplu, am văzut o mașină Toyota Yaris mergând prin centrul
istoric. Știu, o să spuneți spuneți că nu este permisă circulația pe aceste
străduțe cu vechime, știu. Dar această mașină se descurcă genial în oraș, deci nu este de mirare că a reușit să pătrundă pe micuțele străzi pe care, nu de mult, se plimba Eminescu. Dar eu vă zic: am văzut-o venind după mine pe lângă
Teatrul de Comedie, ușor ca o pisică. Mă făceam că nu o observ, o priveam prin
reflexia vitrinelor. O iau la stânga pe un gang care dă spre Club A, Toyota
Yaris după mine. În loc să fac dreapta spre club, fac stânga spre BNR, pentru a
ieși la Springtime, Toyota Yaris după mine. Ajuns la stop, mă uit atent la
mașină. Are motorul pornit, este argintie și la volan ... nimeni. Mașina este oprită la semaforul roșu.
În jur oamenii grăbiți se îndreaptă către metrou sau către Cișmigiu. Normal,
deschid portiera, intru și iată-mă la volan. Pentru că se face verde, demarez
și mă îndrept spre Arcul de Triumf, pe sub care am trecut, imediat după trupa
de infantiriști, dând onorul necunoscutului. Îmi dau seama că în această mașină poți fi fericit irunde, indiferent de timp.
Cu siguranță, o ipostază inedită a acestei mașini poate fi afișată pe gardul
Muzeului de Istorie de la Metroul Universitate, alături de istoricul fotografic
expus acolo.
V-am stârnit interesul, sau pofta de vânat ipostaze inedite ale acestei mașini? Dacă da, este bine, că vin și cu o miză pentru voi. Toyota România vă premiază creativitatea și inventivitatea într-un concurs inedit. Surprinde noul Toyota Yaris (nu alt model Toyota) în ipostaze memorabile, ieșite din comun, și câștigătorul are șansa de a face ''o călătorie unică, Behind the Scenes, all-inclusive
(transport, cazare, masă) [...] la fabrica Yaris din
Valenciennes, Franța, unde va descoperi secretele din spatele
automobilului''.
Acum, după ce am scris acest articol, ascult Hei, tramvai / Cu etaj și tras de cai, și parcă văd cum noul Yaris ne depășește, iar eu, zâmbind, las birjarul să încerce să ajungă din urmă nemaivăzuta mașină, pe mustața mea că nu am mai văzut așa ceva, încheie birjarul.
sursa fotografiilor superblog
_______________________________________________________
Acest articol participă la concursul Superblog 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu