Puține lucruri se pot spune clar despre Mutus Liber, o carte alchimică care s-a lăsat interpretată în diverse moduri. Nu pentru că nu ar exista subiecte, ci pentru că sunt prea multe. Și este normal când vorbim despre un text alchimic. Am putea spune că asta a fost și ideea, pornind de la titlul sugestiv și continuând cu planșele care nu au fost însoțite de nicio explicație: autorul a dorit să stârnească în cititor dorința de a înțelege și de a-și explica singur, cartea. A fost atribuită, printre alții, lui Basil Valentine, dar acest misterios personaj s-a dovedit a fi unul fictiv, fie din dorința de a spori misterul în jurul aceste discipline sau din frica repercusiunilor. Să nu uităm că suntem într-un secol în care predomină farsa, jocurile artistice, ființele și personajele misterioase etc. În 1616 se pornea farsa rozicruciană, cu manifestele Fama și Confesio. Magistrala poveste Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz este un adevărat tur de forță al unei imaginații debordante. Mutus Liber a apărut în 1677 în Franța, cel mai probabil autorul este Isaac Baulot, și este o carte care conține doar 15 planșe care, prin 1717, au fost colorate manual. Se disting clar diversele simboluri atât alchimice cât și creștine: în prima planșă îngerii care coboară pe scară suflând într-o trâmbiță spre un om care doarme ne aduc aminte de episodul scarării lui Iacob (Gen. 28:12) și de apocalipsă. Pe prima planșă se întânlesc însemnele:
21.11.82 neg
93.82.72 neg
82.81.33 tued
care nu sunt altceva decât trimiteri biblice, tot ce trebuie să faceți este să citiți de la drepata la stânga, si veți găsi: Gen(eza) 28 11-12 (visul lui Iacob), Gen(eza) 27 28-39 (se vorbește despre modalitatea de jertfă, și nu întâmplător se regăsesc simbolurile alchimice roua și pământul) și Deut(eronom) 33 18-28 (apar simbolurile ca leul, fierul, arama, roua). Tot pe prima planșă putem vedea un chenar făcut din trandafiri, ce ne duce cu gândul la ceea ce a fost frumoasa poveste a lui Christian Rosencreutz (o poveste care continua spiritul Renașterii înnăbușite de tribunalele inchiziției).
S-a spus despre Mutus Liber că a servit drept manual pentru prepararea pietrei filosofale, și că nu ar fi fost menită publicului larg, fiind destinată doar tinerilor adepți ai alchimiei. Îndrăznesc să cred că nu este chiar așa. Alchimia speculativă a fost, și este, cel puțin la fel de puternică precum cea operativă, planșele respective putând fi interpretate și ca o 'aventură' personală, spirituală, a oricărui om, indiferent dacă este adept sau nu al alchimiei. Acest gen de texte sunt voit ocultate, de multe ori după libera inventivitate a autorului care poate, cu timpul, uita și el ce a vrut să spună, dar în general, simbolurile sunt universale și se repetă. Ele au o dublă valoare: invită pe omul de rând la studiu stârnindu-i curiozitatea, dar și transmit informații utile inițiaților, fără să fie nevoie ca aceștia să se ascundă cu respectiva carte. Este o zicală populară care spune că cel mai bun loc în care poți să ascunzi un lucru este cel care este la îndemâna oricui. Se pun deci în circulație informații foarte prețioase, codul complet de descifrare deținându-l doar inițiați, cei de rând rămânând să pornească pe marele și alambicatul drum al alchimiei. Neofiții nu pot descifra complet mesajul decât dacă se inițiază în aceste mistere. Este un drum care necesită: putere de analiză și sinteză (vezi etapele alchimiei operative în care metalele erau supuse unor repetate procese de încălzire și răcire), spirit intuitiv dar și spirit artistic Desenele, ornamentele paginilor cărților de alchimie dar și poveștile din acea perioadă, mă fac să cred că spiritul artistic este, de departe, cel mai important pe drumul sinuos al căutării pietrei filosofale. Și piatra filosofală a depășit de mult, limitele date de domeniu alchimiei.
Nu pot să spun că Mutus liber a apărut în România. Avem Mutus Liber scoasă la Cluj de obscurul Oscar Uzcategui, dar desenele de acolo sunt diferite de cele originale: diverse personaje sunt colorate diferit și, oricum, coloritul este foarte țipător. Comparând desenele am avut impresia unei redesenări după cartea din 1677. Interpretarea lasă de dorit, cu gust pregnant de sectă pe care nu o să îl discut.
Am găsit pe scrib această variantă pe care o atașez mai jos și vă invit să vă formați propriile impresii, păreri, interpretări, etc etc. Drum bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu