miercuri, 2 octombrie 2013

Estetica frumuseții

Poate părea un pleonasm titlu? Poate, dar include o mică finețe pentru care îți trebuie un anumit simț ce nu poate fi explicat sau învățat. Pleonasm poate fi și expresia artistică hazardul obiectiv dar ea exprimă un nou sens revelator, chiar iluminator al corolei de minuni în care trăim. Dar să nu mă depărtez de la subiect. 
Nu, nu am carnet de conducere dar asta nu înseamnă că nu știu să apreciez o mașină, sau că nu pot să o evaluez mai mult decât prin cântărirea de amator a unor date tehnice. Și de la un anumit nivel, de ce să nu recunoaștem noua Corolla este pentru un nivel ridicat al cumpărătorilor și nu mă refer aici doar la cel financiar, de la un anumit nivel spuneam, nu ne mai interesează foarte mult aspectele tehnice, ele fiind incluse de la sine, impuse de brand, ci ne uităm la finețuri, la linii, la dansul marginilor atunci când o privim, atunci când lumina zilei sau a nopții cade pe caroserie. Nu este exagerat dacă vorbim despre marginile care ne mângâie ochii (nu privirea, ochii), ne oferă senzația de catifea a valurilor de tablă din dreptul farurilor, al portierelor, al oglinzilor retrovizoare, valuri care ne fac să ne gândim la un ocean.
O mașină implică stil și aduce ceva aparte față de altele (concurența) atunci când, fără să te poți controla, din statutul de cumpărător o privești la standul proaspăt lustruit și sclipitor dându-te în spate câțiva pași, ca la un tablou dintr-un muzeu. Desigur că te va impresiona interiorul, asperitățile husei de pe volan, al scaunului, calitatea și unghiul de poziționare al suportului pentru paharul de cafea, al senzației plăcute oferite trupului, de ce să nu spunem, șezutului. Nu sunt suficiente niște suspensii sau nu știu ce alte noi tehnologii, ci și amabilitatea căptușelilor (da, amabilitatea de a te primii și a te susține). Uitându-te la aceast nou model ești prins într-un joc, o provocare a comodității, a utilității în timpul conducerii. Șoferii au pus mereu  nume noilor mode la design-ul mașinilor, fie asocieri predominant vizuale (ochi de pisică la un anumit gen de faruri, sau ochi de muscă) sau voit ironice cu ecou loco (zâmbetul lui iliescu la botul mașinii de la stânga la dreapta cum privești din față).
La noua Corolla tot dansul caroseriei dezlănțuie un requiem în care fiecare notă contează pentru a da o liniște (v-ați fi așteptat să spun un zgomot?). Pei nu, că tăcerea este cea care atrage și face pe om să aleagă în orice domeniu s-ar afla. Contează culoarea din punctul meu de vedere, contează senzația, contează buchetul de experiență oferit simțurilor. Culorile cele mai fructuoase sunt cele neutre, cele care îți lasă libertatea de a te putea potrivi în mare cu orice ești îmbrăcat, este vorba de acea culoare a zilei, acea culoare primitoare și de încredere. Desigur, această eleganță a noii mașini de la Toyota , o eleganță în spatele căreia stă confortabilă întreaga tehnologie la zi ca un hyperlink în spatele cuvântului, poate părea pentru cei lipsiți de gust, sărăcăcioasă. 


Desigur că Toyota are deja o piață stabilită, nu stau să le țin pledoarie pentru psihologia asamblării, voiam doar să le spun că le apreciez bunul gust și noua viziune în spațiu a liniei unei mașini, acum când se tot zice că nu mai putem reinventa roata. Aici nu se reinventeză ci se nuanțează, se fructifică. Totul este tăcut și silențios, precum este și motorul (cum am spus mai sus, detaliile tehnice sunt de la sine înțeles de cea mai înaltă calitate). Nu mă miră că această nouă campanie publicitară se numește, într-un mod foarte curajos, Frumoasă cu un scop precis. Este bine că se mai caută finisarea ambalajului (dacă pot să îi spun așa caroseriei), evitând lucrurile care orbesc, care țipă prin culori sau opulență, și această atitudine ar trebui aplicată în toate domeniile.

Acest articol participă la concursul Superblog 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu