Cel mai bun credit pentru un personaj de poveste

După ce mi-am jucat rolul (principal) în poveste, și anume: păpatul căpcăunului și însurarea fiului de morar cu fata împăratului, eu, motanul încălțat, pentru că singura răsplată pe care tinerii stăpâni mi-o ofereau consta doar în dezmierdări (prințesa) și pește (marchizul), m-am gândit cum să îmi împlinesc micile vise. Trăiască cine-o vrea cu mângâieri și rasol! Și pentru că însurățeii se zbenguiau ca niște copii, câtu-i ziua de mare, prin castel, hârjoana lor străbătând prin geamurile deschise, peste întinsele câmpii care erau acum ale marchizului de Carabas, am ieșit pe marile porți de fier, și m-am dus la un castel nou construit în oraș, pe acoperișul căruia scria AVBS.

Un domn înalt, îmbrăcat dichisit, purtând un ecuson auriu cu însemnele deja bine cunoscute, AVBS, ghicind parcă gândul cu care venisem, mi-a vorbit clar și răspicat, aplecându-se până la mine și fără să mă mângâie pe cap ceea ce grozav mi-a mai plăcut, despre un anume CREDIT NEVOI PERSONALE. Am crezut că este un alt căpcăun cu care va trebui să mă iau la harță. Nici vorbă de așa ceva. Domnul acela înalt a venit în ajutorul meu, întinzându-mi o hârtie frumos tipărită, pe care a scos-o din buzunarul hainei, în care am citit tot ce trebuia să aflu despre un anume CALCULATOR CREDIT, o aplicație disponibilă numai pentru smartphone-urile Android sau iOS. Am și eu un astfel de aparat pentru că mi-a luat stăpânul ca să îmi comand singur laptele, să nu îl mai bat pe el la cap. Scria pe bucata aceea de hârtie negru pe alb: descarci aplicația GRATUIT, introduci codul unic 1234, îți calculezi creditul și aplici pentru creditul mult dorit. Simplu ca bună ziua, că până și eu m-am dumirit. Ca să fiu foarte aproape de noii mei prieteni de la bancă și prin rețelele de socializare, am apăsat iute pe butonul acela albastru al paginii de facebook pentru AVBS CREDIT.  

Iată-mă ieșind din castelul AVBS, lumina soarelului se juca în blana mea roşcată. În brațe aveam o lădiță cu suma maximă primită în urma acceptării aplicației: 88 000 de lei. Ce bine că stăpânul mi-a făcut carte de muncă. Să merg să îl răsplătesc? Hmmmm.

~~~~~~~~~~~

Dragă marchize de Carabas,

Cu siguranță că a doua zi când ai deschis ușa, pentru că cineva (hihihi, adică eu) a sunat la clopoțelul de la intrare, și ai găsit un trandafir roșu într-o sticlă de lapte, te-ai uitat lung în zare și mi-ai urat în gând Noroc bun! Atunci eram într-un tren, chiar pe linia orizontului care se vede printre canaturile porții castelului, pe locul de la fereastră, privind la curbe locomotiva cum pufăia și gonea departe spre tărâmuri despre care am citit în diverse pliante, memorii sau broșuri de vacanță. Aveam cu mine un motănel găsit pe maidan, am vrut ca pe lângă vacanța mea să îi fac și lui o excursie de vis, pe care să o povestească și strănepoților. Am mers prin parcuri de distracții pline de flașnete, vată pe băț, mere coapte, floricele, artifiții, confetti, arlechini și multe altele pe care doar în vis le poți vedea. Ne-am tamponat cu niște cărucioare, în joacă, râzând, miorlăind și torcând peste toată hărmălaia, ne-am dat în niște montagnes-russes care treceau de soare, ne-am plimbat cu un zepelin albastru. Cred că în zare se vedea și castelul nostru, marchize, nu sunt sigur. Când adormea la amiază mogâldeața, pentru că trăsesem la un han trăsnet, eu mă furișam pe ușă și mă duceam la cele mai maiestoase muzee, în cele mai vechi biblioteci, să ating cu privirea sau (acolo unde m-au lăsat) cu pernuțele labelor mele, punctele de cotitură ale civilizației. Am fost la concerte de operă unde am ascultat, printre lacrimi și sughițuri, niște miorlăituri magnifice. M-am răsfățat la un restaurant select, în timp ce, pentru cel mic, am adus în chiar odaia lui, o trupă de circari. Aveau nasuri lungi și jonglau cu zeci de mingiuțe, țopăind într-un picior. Mi-am cumpărat niște cărți pe care mi le doream, un aparat foto verde, haine noi și un ochean. Pentru cel mic, lucru pentru care a scos un chiot de s-a scris și în ziarele locale ale stațiunii în care ne aflam, a fost poneiul. Pentru voi, mirii mei dragi care vă gândiți la mine poate chiar în acest moment, deși cred mai de grabă că v-ați bucurat că v-am lăsat singuri o perioadă, v-am adus cutii cu dulciuri (pentru dumneaei) și câteva sticle cu vin roșu (pentru amândoi). 

O să ne întoarcem într-o amiază, prin august, cred, o să venim agale pe câmpia din fața castelului, eu pe un cal roșu, îmbrăcat, nu doar încălțat, cu pelerina pe umăr, cel mic călare pe poneiul despre care am pomenit, de șaua căruia vor fi legate foarte multe panglici și baloane colorate, atât de multe că, din când în când, poneiul se  va înalța un metru în aer. O să mai fie cineva cu noi, mica mea prințesă care deja se poartă ca o mamă cu cel mic, iar cu mine, eh! ce să mai vorbim, știi și tu foarte bine cum e, marchizul meu drag.

Până atunci vă salutăm toți trei dintr-un submarin turistic care reface traseul lui Ahab.

Vă îmbrățișăm, torcând la piepturile vostre aflate atât de departe.

~ VA URMA ~

-------------------------------------------------------

Această postare participă la un concurs organizat de blogul litere stacojii.