Jocurile cresc cu mine

Echilibru perfect al copilăriei mele a fost jucatul afară şi jucatul pe net unde vlăduţ lua nick-ul ţintaşul când ne jucam online jocuri cu împuşcături. De la Mario, pe care îl săltam până ieşea prin carcasa televizorului, la jocurile cu ben 10, apoi la jocuri cu maşini s-a creat un adevărat univers care a lăsat urme în mine, fie în vocabularul meu sau în modul de a acţiona. S-a dus vremea când alergam după o casteă sau un cd, când aşteptam să iau de pe dc++ variante noi ale jocurilor, acum, matur fiind, prefer un loc online în care toate aceste jocuri să fie adunate, aranjate pe categorii stricte.

Desigur, timpul acordat joucrilor s-a dminuat (copilul din mine ar zice drastic) dar e mai concetrat şi mai frumos, pentru că fur timpul acesta. Prefer jocurile gen şah, 2048, de ce nu, table, toate astea într-o pauză de cafea când sunt la birou şi vreau să mai uit de termene. Sunt atent să las iute pagina în bară când intră şeful (acest nou paznic care nu era prezent în copilărie, şi pe care nu îl poate anihila nici un crak).

Mă destinde varietatea de jocuri oferită în mediul virtual, varietate care se regăseşte şi în fiecare categorie în parte, toate având un farmec aparte. Pentru şoareci de birou, ca mine, pentru copii care învaţă primele taste, pentru tineri care vor doar să se distreze, jocurile online au devenit parte din felul nostru de a fi. Aplicaţiile le aduc mai aproape şi pe telefon sau pe tabletă.

Aş vrea să văd cum se descurcă ţintaşul în noile jocuri cu înpuşcături 2015 , dacă mai are rapiditatea de încărcare sau dacă ştie să se camufleze prin pixelii noi apăruţi.

0

Farmecul tenului și o poveste de iubire

E seară. Ne aflăm într-unul dintre parcurile unui oraș de provincie. Aleile vorbesc trecătorilor prin frunze galbene, aruncate ca niște cărți de joc în lumina galbenă a felinarelor. În parc sunt două statui, doi tineri reprezentați goi, stând unul în dreapta, celălalt în stânga unei fântâni. Nu se ating cu nici un milimetru de piatră, privirile lor, acum noaptea, sunt pierdute printre stele.

Ea (oftând): Eh! A mai trecut o zi. Azi doar patru fetițe au făcut poze cu mine, mamele lor le-au așezat pe toate patru, și au făcut o poză de grup. Grufie ziceau că se cheamă poza. Cred că mie mi-au prins doar picioarele astea prinse de iederă. (tonul ei devine supărat)

El : Dragă, dragă iar începem. (se aude un foșnet de ziar) E normal să fie așa, fii bucuroasă că au făcut poze, pe mine m-au lovit cu mingea, și trei adolescenți au scris o porcărie pe coapsă.

Ea (visătoare): Când lucra tatăl nostru la noi, ne șoptea povești în urechile ne ieșite din piatră. La chipul meu a lucrat o săptămână, m-a mângâiat cu diverse ustensile, apoi a dat cu lac. Mi-a spus că o să fiu cea mai invidiată din tot parcul pentru foarte multă vreme. O crăpătură nu aveam. (concluzionând) Zilele alea au trecut ca prin farmec.

El: Și ce vrei? Să fur doamnelor din poșete, când se opresc să bea apă, produse dermatocosmetice!?

Ea: Daaaaaaaa! Nu ai face rău. (brusc, în liniștea serii, se aude un pupic peste toți copacii din parc) Știi ce uscat devine tenul în serile de august, cât de aspru îl simt. Îl aud cum pocnește. Ca o piatră ponce de care se freacă furnicile, albinele și alea ... . Am uitat cum le zice. Degeaba ploaia, degeaba Ion săracu', oricât ne udă cu furtunul, tenul rămâne bolovănos. Iarna, când vin ninsorile, tenul se irită, devine ca o rană, sensibil și dureros la atingere. Obrajii devin roșii, dar nu de la îmbujorare. Și o vrăbiuță dacă vine, urlu ca locomotiva unui tren. (face ca o locomotivă)

El: Stai dragă, ne aud ăștia și ne aruncă la  gunoi. Ai uitat convenția?

Ea (răstită): Dă-o dracului de convenție. Vreau și eu să mergem în salonul din Cișmigiu, unde este rondul scriitorilor. Sau în Herăstrău, unde sunt oamenii ăia politici strânși la masa aceea rotundă. Nu pot merge așa, cu tenul capricios, când parcă am pistrui adânci de la prea mult soare, când roșu, ca o rană prelungă, de la frig. (doar pentru ea) Cât despre riduri, să nu mai vorbesc.

El: Crezi că cei din Cișmigiu sau din Herăstrău, nu au crăpăturile astea? Și apropo, în Herăstrău sunt doar niște capete, (pentru el) parcă sunt din Alice în țara minunilor sau niște simple capete ieșite din timbre. (adresându-se ei) Nu or să te bage în seamă, nu bagă ei în seamă nici fetițele tinerele care trec pe acolo, am auzit eu.

Ea: E treaba lor, eu vreau să alunece razele lunii pe obrazul meu. Să strălucesc, să lucesc, să sclipesc, să … . (trage puternic aer în piept)

El: Gata! Ești visătoare. Te-ai molipsit fără nici o speranță de vindecare. Roua de dimineață, roua de seară, trandafirii, tinerii care se sărută și suspină în jurul nostru, ți-au făcut felul. Ești cum ești, mai mult de atât nu ai ce să ceri. Zi mersi că nu ești ca Venus, măcar ai o floare în mână.

Ea: Ești răutăcios. Am auzit eu ce a făcut Venus aia, lasă că nu o plâng eu pe ea.Nu a rămas fără mâini așa, nitam-nisam.

El: Timpul trece, femeie, avem și noi o vârstă, chiar și de piatră, dar avem.  Câți oameni nu am văzut noi parcurgând lent viața din copilărie până la bătrânețe. Nu poți lupta contra vârstei. Nici porumbei nu pot, și doar cu ei conversăm cu celelalte statui. Pe ei i-am vrea nemuritori, sau wireless, să se miște mai repede.

Ea: Ia nu mai fă mișto de porumbei, că prin ei am aflat de la tipa din Carol, statuia de la trepte, despre Gerovital H3 Derma +.

El: Ce e asta dragă, a apărut o nouă galaxie?

Ea (dezamăgită): Nu toate statuile caută galaxii cum cauți tu, seară de seară.

El: Pei și ce fac toată noaptea cu ochii în stele? Că de numărat, te saturi din prima noapte.

Ea: Celelalte statui vorbesc despre Gerovital H3 Derma +, prima gamă anti-age din lume.

El: Și cum ai de gând să o cumperi? (ironic) Cu merișoarele copacului de lângă noi?

Ea: Nu e o idee rea. Și-ar putea lăsa o creangă în poșeta blondei ...

El (răstit): Care blondă?

Ea: Aia care vine și citește aici pe postamentul tău. (șugubăț) Ce, crezi că nu am văzut cum îi scrii poezii pe asfalt cu umbrele, cum îi trimiți păsările să îi ciripească cât mai aproape de cana cu cappuccino?

El (indiferent): Și ce vrei de la ea?
Ea: De la cana cu cappuccino?
El (iritat): De la blondăăăăăăăăăă!? 

Ea: Eu nu vreau nimic, merișorul vrea, (răutăcios) că și ăla o iubește.

El (mârâind): Mârșavule!

Ea: Să își lase el o creangă în poșeta aia roșie, să ia tubul ăla cu care am văzut că se dă pe față când pleacă de aici. (și mai răutăcios) Cred că plânge și nu vrea să își irite pielea, are sigur ceva pe suflet.

El: Ai văzut-o plângând!? Crezi că știe de mine, și-a dat seama .... . (vocile se depărtează, ca și când cei doi se îndepărtează pe una dintre alei).

sursa fotografiei: site-ul farmec.ro

 _______________________________________________

Acest articol a fost scris pentru superblog2014

0

Cine se deplasează corect, departe ajunge

Orașul (capitală, reședință de județ, localitate, etc.) este așa cum îl facem noi. Este aglomerat pentru că ne încăpățânăm se ne deplasăm cu mașina, toxinele sunt peste limitele admise tot datorită încăpățânării noastre egoiste. Folosirea diversificată a mijloacelor de deplasare prin oraș aduce un plus atât comunității, cât mai ales celor care îl practică.

Pe lângă plusul de sănătate care vine odată cu diversificarea mijloacelor de deplasare prin oraș (plămâni buni, inima bună, circulația sângelui bună), știți ce altceva mai previne? Boala Alzheimer. Cum așa? o să spuneți. Pei, nu lăsăm creierașul să ruleze în mecanisme prestabilite, este sănătos să îl punem la treabă non-stop și variat, să îi dăm mereu alte mișcări de executat, nu doar cele de la volan sau cele de la bicicletă etc. A alege mereu alt drum, alt mijloc de deplasare, presupune variație, variația presupune deschidere psihică. Ceea ce duce la capacitatea noastră de a fi apți la evenimente neașteptate, apți să facem față unor condiții de stress. O să fim contra celor mulți la început. Dar asta nu-i bai, noi să ne vedem de ... drumurile noastre.

Ești și tu de acord cu aceste principii? Susții folosirea echilibrată a mijloacelor de transport în orașul tău? Pentru că în ultima vreme revoluțiile încep pe facebook, deja s-a creat o pagină dedicată acestui mod de deplasare. Fă o poză (acolo spune selfie) care crezi că explică cel mai bine conceptul de deplasare prin oraş printr-un mix de mijloace de transport şi urc-o în aplicaţia Do The Right Mix. 

Poți fi un câștigător!

0

din jurnalul unei femei iubite

corina, 27 de ani

dimineață
eu și genunchiul meu ieșim de sub cearșaful mototolit
soarele își trimite mingile de lumină pe măsuța
pe care stă telefonul cu un mesaj de la el
trimis când încă dormeam
îl citesc înfășurându-mă drăgăstos cu perna
îi aud vocea puternică
iubito îmi e dor de pielea ta

zâmbesc mă întind mă răsucesc goală
în așternuturi
îi trimit ca răspuns o poză cu mine la prima oră a zilei
așa cum sunt
jumătate goală jumătate arzând până în vârful firelor de păr

jumătate adormită (sunt trei jumătăți știu 

dar e scuzabil când iubești)

în bucătărie am un întreg ritual dedicat mie
lui și la amândoi
lângă cafeaua aburindă stau lucrurile mele secrete
păstrate într-o cutie albă de carton
adeptă a epilării cu ceară mi-am creat un mic altar
iar toate gesturile fac parte dintr-un mic ritual
de pe frigider se aude o muzică amibientală
din aparatul roz primit de crăciun

kit-ul de epilare folosit pentru momentele mele intime
cuprinde pe lângă ceară de cea mai bună calitate (hrănitoare pentru piele
cu un conținut de miere)
și un dispozitiv de încălzit ceara
creat parcă special pentru mine și răsfățul meu
ceara folosită oferă cea mai mare satisfacție și are cele mai bune rezultate
cele mai rafinate senzații mi-au răsplătit întotdeauna așteptările 

chiar și mai mult
hârtia de unică folosință nu mai e de multă vreme un dușman
textura ei felul cum se întinde pe picior
toate lucrează pentru mine și pielea mea catifelată
lucruri de care se vor bucura eu el
și amândoi (după cum spuneam)

este o adevărată artă epilarea cu ceară pentru mine
fiecare gest fiecare lucru
și-a câștigat locul în ființa mea în viața de zi cu zi
am timp pentru mine să mă cunosc mai bine să mă răsfăț
să îmi zâmbesc
îmi cresc încrederea în căldura interioară
pe care i-o ofer doar lui
am timp să îi anticipez reacțiile
când smulg hârtia mă și văd în brațele lui puternice
alintându-mă
lăsându-mă dominată de masculinitatea lui

degetele iubitului alunecă la propriu
după fiecare epilare pe pielea întinsă
pe mii de leghe
unele sub mări
până în cele mai netede văi sau podișuri
degetele lui par a fi atunci un grup de zece patinatori care
fac salturi mortale stropind cu zăpadă porii care se electrizează
ca o centrală atomică
totul în jur devine intens
în ochii lui văd trăirea intensă bucuria
inima îi bate prin mulțimea care ovaționează
reprezentația noastră 

mulțime formată din celulele noastre
printre care își plimbă tentaculele luminoase
când luna când soarele

nu știu el ce folosește dar
cel puțin în zona lui fierbinte
rivalizează cu mine
și vine rândul meu să zâmbesc să strâng tot ce-mi cade în mână
îmi mușc buzele nu știu ritualul lui dar mă bucur că are și el unul
retrăiesc clipele petrecute cu ceara pe picior
când fiecare parte din mine îl striga în șoapte

atunci iubirea pătrunde adânc
atunci îl mușc de gât la început violent apoi ușor
cobor pe piept pe coapse
și ajung la

___________________________________________________________
Acest articol participă la concursul SuperBlog 2014
 

0

Ștampila COLOP vorbește despre tine

Absolvent al Facultății de Psihologie am aprofundat studiile printr-un master în comunicare, și am devenit Motivational Speaker. Îmi plac oportunitățile care mi s-au deschis din momentul în care am pornit pe acest drum. Oamenii cu care intru în contact îmi propun subiectele pe care să le abordez în viitor.  Și pentru că mulți dintre ei se află la începutul unui business, m-am gândit să îi motivez la întreaga lor capacitate pe care mulți nici nu o bănuiesc.

 

Un fapt real: ștampila este o prezență constantă în viața noastră de zi cu zi

 

În afaceri trebuie să ne îngrijim de toate amănuntele pentru a ieși în evidență față de competitori. Indiferent dacă suntem patroni sau prestăm servicii (suntem avocați, notari, medici, doctori, meditatori de chitară), ștampila este indispensabilă. Sunetul ei a devenit familiar, aproape că nu este zi să nu îl auzi în jur, fie că ești pe stradă, într-un magazin la casa de marcat sau într-o parcare. A intrat în viața noastră.

La cât de repede este băgată în buzunar, vă vine să spuneți că ștampila este mica cenușăreasă a obiectelor pe care le folosim în afacere. Se poate întâmpla ca un client să plece din greșală cu pixul dumneavoastră, cu o agendă de pe birou, cu un mic carnețel, poate chiar cu ceașca de cafea, dar niciodată nu va lua cu el ștampila, deși este mai importantă decât cel mai frumos material promoțional.
O definiție a ștampilei ar fi: ștampila stă în buzunar, este scoasă pentru a face clik! și dă greutate hârtiei pe care este aplicată. 

Ștampilele Printer G7 de la COLOP descoperă sunetul perfect al ștampilării

Ați observant că sunetul făcut de ștampilele Printer G7 de la COLOP seamănă cu cel al unui mouse de calitate? Este un lucru pozitiv pentru că un sunet relaxant detensionează clientul, fie și pentru o secundă. Acest lucru nu îi va rezolva nevoile/problemele, dar cu siguranță îl va face să se simtă bine cât timp se află în preajma dumneavoastră fără să își dea seama de ce, îl va îndemna (poate la nivel subconștient) să mai apeleze la serviciile pe care le oferiți. Știți foarte bine cât de irascibili devenim când suntem perturbați de sunete sâcâitoare: scârțâitul unei uși, țăcănitul unui pix, bocănitul unui ceas, etc., de ce să nu ne îngrijim ca sunetul ștampilei pe care o folosim să nu deranjeze pe cei cu care apelează la serviciile noastre? Este un amănunt la care competitorii nu se gândesc. Dacă vrem ca afacerea noastră să realizeze rezultate maxime, orice amănunt contează, iar cei de la COLOP sunt singurii care se ocupă serios și de acest aspect pe care celelalte firme îl ignoră: sunetul pe care îl face o ștampilă.

Noul COLOP Printer G 7 și conceptul de personalizare 

Cu multe secole în urmă forma ștampilei era adaptată posesorului. Inelul încrustat al regelui, trecut prin ceară apoi izbit de hârtie, este o rudă îndepărtată a ștampilei. Cu timpul s-a ajuns la bucata mică de lemn, pătată de cerneală, a funcționarului public din perioada interbelică, până la formele rotunde și zgomotoase din zilele de astăzi; nimeni nu a mai scos la iveală potențialul de personalizare, de design și de advertising care stau într-o ștampilă. Nimeni nu s-a mai gândit să dea aspect diferit ștampilei în funcție de proprietarul care o folosește. Este motivațional să fiți conștienți că ștampila care legalizează un act pe care l-ați făcut, are ceva din personalitatea dumneavoastră și a firmei pe care o conduceți. COLOP a făcut pentru Printer G7 acele mici aranjamente, acele mici retușuri, încât să nu vă mai vină să băgați repede ștampila înapoi în buzunar. Datorită designului ergonomic nu o să vă mai fie rușine cu ștampila pe birou, din contră, ștampila dumneavoastră va deveni vedetă. Fereastra XXL implementată de COLOP este ca un panou din centrul unui oraș, unde vă puteți pune la treabă imaginația, alegând diverse culori, fotografii, sigle care au legătură cu businessul pe care îl conduceți, iar aplicația software pentru personalizarea online a ferestrei XXL pune totul pe hârtie. Nimic mai simplu, nimic mai motivant.

Imaginea vorbește în timp ce ștampila COLOP își face treaba

Deci, noul concept al ștampilelor COLOP, Printer G7, oferă o bună ocazie de a vă personaliza afacerea, de a arăta cât de mult vă implicați și cât de mult credeți în ceea ce faceți. Asta aduce cu sine încrederea clientului, care nu poate fi cumpărată cu nici o sumă. Eu am avut de ales, când mi-am personalizat printer-ul meu G7, între un citat motivațional și o imagine puternică care să fi intrat în subonștientul colectiv și care să genereze energii pozitive. Am ales în cele din urmă imaginea, pentru impactul ei puternic de sugestie în cele câteva minute cât cineva stă în biroul meu. Am pus în schimb un citat într-un tablou înrămat, agățat deasupra mea: <<devino ceea ce ești!>>.

COLOP ștampilează încrederea în tine

Priviți-vă afacerea ca pe propriul copil (chiar dacă aveți sau nu copii). Afacerea trebuie îngrijită încă din primele zile, trebuie ajutată să stea singură pe picioare, stimulată, trebuie să îi oferim ocazii și mediul propice dezvoltării optime. Orice lucru din jur trebuie să îi fie familiar, să vorbească despre ea, pentru că totul ține de motivaționare. Forma ștampilei trebuie să împrumute din personalitatea afacerii pe care noi o cizelăm, iar sunetul, cum este cel de al ștampilelor de la COLOP, trebuie să aducă un zâmbet pe buze, sau măcar o satisfacție interioară a noastră, a lucrului bine făcut. A sentimentului că suntem pe drumul cel bun în viață.

-----------------------------------------------------------------------------

Acest articol participă la concursul SuperBlog 2014

0

De la Cabaret Voltaire la Messi cu noul AYGO de la Toyota

Motto
Am şoseaua mea / doar cu-n singur sens / mă va duce undeva

18 ani -  Vama Veche

Toyota AYGO, cadoul care vorbeşte despre mine

Verva şi energia care mă caracterizează sunt date de tinereţe, dar în acelaşi timp sunt moşteniri de familie. Tata şi mama trăiesc într-un ritm alert, energic, pozitiv. Sunt tot timpul plecaţi în drumeţii montane sau în excursii exotice, sunt mereu deschişi noului şi inovaţiilor din tehnologie. Asta i-a făcut să aibă succes (nu doar noroc) în afaceri şi să îmi poată oferi, când am împlinit anul trecut 18 ani, o maşină cu stil: noul AYGO X-clusiv de la Toyota. Înainte de toate am fost fericit că nu au condiţionat cadoul de examenele de la bac care urma să vină. Asta a însemnat că au încredere în mine şi, cum se va vedea la final, nu i-am dezamăgit.

Când designul cel mai rafinat şi tehnologia de cea mai înaltă clasă se întâlnesc

 

Nu credeam să existe o maşină precum cele din seria Toyota AYGO (X, X-play, X-cite, X-clusiv și X-wave), şi mă refer aici nu doar la designul adaptat la vocea energică a tinereții. Restul mașinilor au, pentru mine, forme prestabilite, clasice, aş putea spune plicticoase, din tiparele cărora se iese rar. Pasiunea mea pentru graffiti (street art), este satisfăcută de forma rebelă a acestei maşini de la Toyota. Este un alt aspect de care părinţii au ţinut cont.  

Cu o astfel de caroserie, care am aflat mai târziu că poate fi personalizată în cele mai mici amănunte (cum ar fi capacele roţilor), interiorul nu avea cum să fie retrograd, nu avea cum să păstreze linia clasică, previzibilă. Echipată cu toate dotările prin care să îmi pot conecta gadgeturile (laptopul, smartphone-ul, tableta), cei care au proiectat această maşină s-au concentrat pe toate detaliile posibile şi imposibile (care de regulă sunt neglijate de restul companiilor). Confortul condusului a fost dus până la cele mai înalte cote, ca să vă dau un exemplu: mașinile AYGO au implementată o cameră video retrovizoare, făcând din condus o plăcere. 

Acestea fiind spuse, când am luat pe cei mai buni prieteni într-o excursie către o destinaţie turistică pe care am stabilit-o pe măsură ce ne îndepărtam de oraş, inspiraţi de energia emanată de maşină, au fost cu toţii satisfăcuţi: Liviu, de claritatea sunetului redat de sistemul audio, de uşurinţa cu care AYGO trece dintr-o viteză în alta şi de suspensii; Andreea, pentru că răul de maşină îi dispare datorită sistemului Vehicle Stability Control (VSC) integrat de Toyota pentru aceste modele și pentru noul sistem multimedia x-touch la care s-a conectat cu smarphone-ul; Daria (prietena mea), de confortul oferit prin aranjarea stilată a interiorului, dar şi pentru emisia redusă de carburant în aer. Este ecologistă, şi orice inovaţie în tehnologie care ia în calcul ocrotirea mediului înconjurător, o interesează.

Mie mi-a plăcut de la început AYGO pentru opţiunile nelimitate de a modifica atât exteriorul cât şi interiorul maşinii, precum în jocurile de pe pc. Am ocazia să îmi las fantezia să zburde, pot schimba covoraşul astfel încât să fie în ton cu bordul maşinii, pot să personalizez schimbătorul de viteze, pot alege aspectul gurilor de aerisire de pe bord, ca să o mulţumesc pe Daria. Apropo de bord, am ales un stil SILVER WHITE pentru că este elegant şi apt să mulţumească majoritatea oamenilor.

De la Cabaret Voltaire la Messi cu noul AYGO de la Toyota

Cu prietenii de care vă vorbeam am fost cu AYGO  la mare, chiar pe plajă. Uşurinţa condusului a permis să facem următorul joc: să ne apropiem foarte mult de valuri şi când acestea se îndreptau spre plajă, să dăm în marșarier fără să se ude roţile. Atunci când spuma mării, precum desuurile unei dame din timpuri îndepărtate, atingeau anvelopele, jocul era pierdut. Concurenții: eu și Liviu. Arbitrii destoinici: Andreea și Daria. Eu am reuşit de 7 ori, Liviu de 5, şi asta pentru că nu era obişnuit cu maşina. Pe Transfăgărăşan curbele specifice au făcut deliciu zilei, mai ales că soarele, paralel cu noi, ne mânjea zâmbetele cu lumina sa. Am ajuns şi la munte, la o altitudine înaltă, unde temperaturile, chiar şi vara, sunt scăzute. Urcarea pe serpentine nu a pus probleme maşinii datorită sistemului Hill-start Assist Control (HAC), astfel încât buna noastră dispoziţie nu s-a stins, putând să observăm pe marginea drumului două veveriţe care mâncau din producţia de ghinde a pădurii. Prin maşina AYGO, Toyota a pus pe roţi o stare de a fi. Am privit de sus staţiunea care se întindea la poalele muntelui, ascultând, la o claritate de vis, muzica favorită.   
La iarnă venim cu schiurile, am spus în treacăt. Apoi, ca la un semn, vorba poetului care mi-a căzut la bac, ceilalţi au venit cu alte propuneri:   

Daria (mai mult uitându-se la mine): Să mergem în Paris! 

Andreea (lăsând cartea pe care o citea): Să mergem în Elveţia, în Zürich, unde s-a născut Dada, la Cabaret Voltaire. Viziunea avangardiştilor se potriveşte cu maşina AYGO!

Liviu (bătând darabana pe tableta pe care juca fifa): Să ajungem în Barcelona, să parcăm în faţă la Camp Nou şi să facem o poză cocoţaţi pe caroserie, cu o minge între noi. N-ar fi mișto să avem o poză cu Messi? (aici am izbucnit cu toții în râs).

Go fun yourself

 

Să închei cu întâmplarea de la jumătatea anului, chestia pe care am promis să v-o povestesc despre cum nu i-am dezamăgit pe ai mei. Eram în întârziere la una dintre probele de la bac (apropo, l-am luat). Stăteam în faţa maşinii şi mă gândeam că aş putea să mă sui şi să ajung la timp, aş fi mers cu viteză mare şi aş fi ajuns. M-am văzut forţând semafoarele, stropind câţiva bicilcişti (cu o seară în urmă plouase), făcând manevre ca pe consolă, parcând în viteză în faţa liceului. Deci, am băgat mâna în buzunar şi am scos cheile, apoi am scos telefonul (da, ţin cheile şi telefonul în acelaşi buzunar) şi fără să mai stau pe gânduri (minutele treceau şi în curând nici teleportarea nu m-ar mai fi putut ajuta) am sunat la o firmă de taxi. În felul acesta, zic eu, am răsplătit încrederea părinţilor. Sunt convins că nu le-ar fi plăcut să folosesc maşina în felul ăsta. În astfel de momente, când nu buna dispoziţie ci o grabă domină un tânăr şofer neexperimentat, cum sunt eu, se pot întâmpla lucruri nefericite. 

Nu degeaba spune Toyota: GO FUN YOURSELF.

_______________________________________________________

Acest articol participă la concursul SuperBlog 2014

0