din jurnalul unei femei iubite

corina, 27 de ani

dimineață
eu și genunchiul meu ieșim de sub cearșaful mototolit
soarele își trimite mingile de lumină pe măsuța
pe care stă telefonul cu un mesaj de la el
trimis când încă dormeam
îl citesc înfășurându-mă drăgăstos cu perna
îi aud vocea puternică
iubito îmi e dor de pielea ta

zâmbesc mă întind mă răsucesc goală
în așternuturi
îi trimit ca răspuns o poză cu mine la prima oră a zilei
așa cum sunt
jumătate goală jumătate arzând până în vârful firelor de păr

jumătate adormită (sunt trei jumătăți știu 

dar e scuzabil când iubești)

în bucătărie am un întreg ritual dedicat mie
lui și la amândoi
lângă cafeaua aburindă stau lucrurile mele secrete
păstrate într-o cutie albă de carton
adeptă a epilării cu ceară mi-am creat un mic altar
iar toate gesturile fac parte dintr-un mic ritual
de pe frigider se aude o muzică amibientală
din aparatul roz primit de crăciun

kit-ul de epilare folosit pentru momentele mele intime
cuprinde pe lângă ceară de cea mai bună calitate (hrănitoare pentru piele
cu un conținut de miere)
și un dispozitiv de încălzit ceara
creat parcă special pentru mine și răsfățul meu
ceara folosită oferă cea mai mare satisfacție și are cele mai bune rezultate
cele mai rafinate senzații mi-au răsplătit întotdeauna așteptările 

chiar și mai mult
hârtia de unică folosință nu mai e de multă vreme un dușman
textura ei felul cum se întinde pe picior
toate lucrează pentru mine și pielea mea catifelată
lucruri de care se vor bucura eu el
și amândoi (după cum spuneam)

este o adevărată artă epilarea cu ceară pentru mine
fiecare gest fiecare lucru
și-a câștigat locul în ființa mea în viața de zi cu zi
am timp pentru mine să mă cunosc mai bine să mă răsfăț
să îmi zâmbesc
îmi cresc încrederea în căldura interioară
pe care i-o ofer doar lui
am timp să îi anticipez reacțiile
când smulg hârtia mă și văd în brațele lui puternice
alintându-mă
lăsându-mă dominată de masculinitatea lui

degetele iubitului alunecă la propriu
după fiecare epilare pe pielea întinsă
pe mii de leghe
unele sub mări
până în cele mai netede văi sau podișuri
degetele lui par a fi atunci un grup de zece patinatori care
fac salturi mortale stropind cu zăpadă porii care se electrizează
ca o centrală atomică
totul în jur devine intens
în ochii lui văd trăirea intensă bucuria
inima îi bate prin mulțimea care ovaționează
reprezentația noastră 

mulțime formată din celulele noastre
printre care își plimbă tentaculele luminoase
când luna când soarele

nu știu el ce folosește dar
cel puțin în zona lui fierbinte
rivalizează cu mine
și vine rândul meu să zâmbesc să strâng tot ce-mi cade în mână
îmi mușc buzele nu știu ritualul lui dar mă bucur că are și el unul
retrăiesc clipele petrecute cu ceara pe picior
când fiecare parte din mine îl striga în șoapte

atunci iubirea pătrunde adânc
atunci îl mușc de gât la început violent apoi ușor
cobor pe piept pe coapse
și ajung la

___________________________________________________________
Acest articol participă la concursul SuperBlog 2014