Ați observat că cea mai veche poziție a omului este stând ghemuit și privind
la ceva anume, undeva în fața lui? Gândiți-vă la primele statui care au fost
descoperite de arheologi în peșteri sau alte situri arheologice. De ce nu, gândiți-vă
la Gânditorul. Nu sunt reprezentați
oamenii, în acele statui, stând pe ciuci, cu genunchii la gură, privind în față?
La distanță de mii și mii de ani, ai impresia că oamenii ăia, sculptați în acea
postură, fac treaba mare. De-a lungul timpului obiectul din fața omului, pe
care privirea se concentra, s-a modificat de la epocă la epocă. Au fost
mai întâi flăcările focului proaspăt
descoperit care țineau fixe privirile oamenilor, apoi picturile de pe pereți,
care nu aveau la început caracter sexual cum au desenele din holurile
blocurilor astăzi. Când oamenii au început să comunice verbal, urmăreau
fascinați maestrul de ceremonii îmbrăcat cu pieile animalelor omorâte, cum dansa pătruns de spirite. A venit
rândul dansatoarelor pe ritmuri de tobă, cu buricele goale deasupra rochiei din
pene, ceva mai târziu, micile scenete jucate la curțile regale erau centrul
atenției. Când a venit vremea primelor televizoare, și de aici știm cu toții
cum au evoluat lucrurile, oameni aveau formată poziția respectivă, cea ghemuită și cu privirea în față, în ADN.
Primele televizoare au fost alb-negru. Nimeni nu a fost scandalizat, nimeni
nu a zis: Hei, dar noi nu vedem așa,
alb-negru. Cei mai
fericiți au fost daltoniștii, se simțeau egali cu restul. Nu știu dacă este o
întâmplare sau nu faptul că visele noastre sunt, potrivit cărților de
psihologie, alb-negru. Totuși, nu absența sau existența culorilor a făcut din
televizor un obiect atât de fascinant pentru om. Existența culorilor a fost un
amănunt rezolvat foarte rapid. Ideea de a i se arăta imagini din locuri
îndepărtate despre care a auzit doar din cărți, realitatea imediată afișată pe
ecran (dacă e să vină acum o cometă asupra Pământului, chiar și posturile de
desene animate or să dea în direct impactul), au făcut din toți oamenii
planetei membrii unei noi familii, o familie
mondială. O familie mondială care își pune activitățile pe youtube,
comunică rapid cu toate colțurile lumii, comentează viața vedetelor pusă zilnic
pe ecran, își împărtășesc trăirile pe blog-uri sau site-uri, întemeiază familii pornind din lumea virtuală.
În anii ’80, când primul
televizor alb-negru a aterizat la mine în casă (marca Diamant), și am văzut hipnotizat primele emisiuni cu oameni care se
mișcau de colo-colo, copil fiind, mi-am dat seama de importanța televizorului
după numărul de oameni care se învârteau în jurul lui. Unii se băgau în seamă,
alții își dădeau doar cu părerea, un vecin mișca precaut antena (un cerc luat
de la o fetiță de 5 ani, gândeam atunci) suficient cât să prindem bulgarii, o
vecină spunea ceva de Florian Pitiș și ziua de sâmbătă. Televizorul era foarte
aproape de telefon, și m-am gandit atunci că poate ar fi frumos să o sunăm pe
bunica și ea să ne apară pe ecran, cum apare tanti de la meteo. Părinții
au pus pe el pești de sticlă (mereu, intenționat
sau nu, îi spărgeam), sau poze cu noi, sau pur și simplu un mileu (asta mai
târziu, când a apărut televizorul color). Cred că cei care au proiectat noile
televizoare atât de subțiri, au fost cândva, ca și mine, terorizați de
diversele obiecte cocoțate pe carcasa din lemn, și ca să fie siguri că
istoria nu se va mai repeta, le-au făcut subțiri. Cât s-a putut de subțiri.
Computerul (aici includem laptop, tabletă, notebook), telefoanele de ultimă
generație, e-book-urile, sunt tot un fel de televizoare, doar că sunt
interactive. Continuăm să stăm ghemuiți în cea mai mare parte a timpului, preocupați
de mânuirea acestor aparate de ultimă generație. Dacă în epoca postdecembristă
eram atașați de un aparat la care vedeam ceva interesant doar din an în paște,
față de aceste noi gadgeturi, care ne aduc orice informație în fața ochilor
instantaneu, nu avem cum să fim altfel. Ele ne ușurează viața (putem plăti
diverse facturi online), aduc lucrurile mai aproape de noi (transmisii live, concerte, evenimente) sau pur și simplu ne detensionează prin
aspectul, calitatea, și funcționalitatea lor. Avem nevoie fiecare de propria reprezentație
a lumii, să o orchestrăm cum vrem noi prin setări personalizate.
Televizoarele din ziua de astăzi, cum sunt cele din magazinul MarketOnline.ro, țin pasul cu visele noastre, fiind ajutate de evoluția tehnologiei. Oamenii au intuit potențialul dintr-un televizor încă de la primele modele, cele pe lămpi. Astfel, în
filmele s.f. din anii ’50-’70 sunt prezentate televizoare
inteligente de pe care poți suna pe oricine (vezi James Bond), pe care se arată viața de pe alte planete (vezi Star
Trek), își poți controla casa, copiii sau chiar gestiona conturile bancare, etc. Azi, pe lângă cele devenite peste noapte fapt: poți să revezi
anumite secvențe dintr-o emisiune live (microbiștii, pot vedea propriile
reluări ale unor faze), calitatea este la cel mai înalt nivel (poți vedea roua
de pe firele de iarbă), 3D-ul va deveni curând o funcție firească oricărui
televizor, etc. Aceste televizoare se pot transforma într-un panou de
comandă prin care îți poți controla activitățile zilnice. Nu este de mirare că
rețelele de socializare au început să își pună amprenta și în structura
televizoarelor, acest lucru se întrevedea pe vremea când a apărut primul t.v.
tuner pentru pc-uri.
Televizorul se transformă în aceste zile într-o prelungire a personalității
posesorului. Intrați în zece case și o să vedeți zece setări diferite de
televizor, chiar dacă sunt același model. Unul este setat pentru jocuri, altul
pentru navigare pe net, altul pentru urmărirea unor programe științifice, și
tot așa. Acest televizor este
preferatul meu, pentru ecranul mare, facilitățile optime de navigare pe net, ușurința de
personalizare și nu în ultimul rând, recomandările prietenilor.
De la omul care stă singur în peșteră, urmărind flăcările și visând tot
felul de istorii (unele trecute în legende, basme, povestiri etc), până la omul
care reușește să-și vadă, cu ajutorul tehnologiei desigur, visele pe ecranul
unui televizor, stau o întreagă serie de descoperiri științifice. Însă omul în
sine a rămas un animal visător, iar
în aceste zile visele i se pun pe ecran.
___________________________________________________________
Acest articol participă la concursul SuperBlog 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu