Jocurile cresc cu mine

Echilibru perfect al copilăriei mele a fost jucatul afară şi jucatul pe net unde vlăduţ lua nick-ul ţintaşul când ne jucam online jocuri cu împuşcături. De la Mario, pe care îl săltam până ieşea prin carcasa televizorului, la jocurile cu ben 10, apoi la jocuri cu maşini s-a creat un adevărat univers care a lăsat urme în mine, fie în vocabularul meu sau în modul de a acţiona. S-a dus vremea când alergam după o casteă sau un cd, când aşteptam să iau de pe dc++ variante noi ale jocurilor, acum, matur fiind, prefer un loc online în care toate aceste jocuri să fie adunate, aranjate pe categorii stricte.

Desigur, timpul acordat joucrilor s-a dminuat (copilul din mine ar zice drastic) dar e mai concetrat şi mai frumos, pentru că fur timpul acesta. Prefer jocurile gen şah, 2048, de ce nu, table, toate astea într-o pauză de cafea când sunt la birou şi vreau să mai uit de termene. Sunt atent să las iute pagina în bară când intră şeful (acest nou paznic care nu era prezent în copilărie, şi pe care nu îl poate anihila nici un crak).

Mă destinde varietatea de jocuri oferită în mediul virtual, varietate care se regăseşte şi în fiecare categorie în parte, toate având un farmec aparte. Pentru şoareci de birou, ca mine, pentru copii care învaţă primele taste, pentru tineri care vor doar să se distreze, jocurile online au devenit parte din felul nostru de a fi. Aplicaţiile le aduc mai aproape şi pe telefon sau pe tabletă.

Aş vrea să văd cum se descurcă ţintaşul în noile jocuri cu înpuşcături 2015 , dacă mai are rapiditatea de încărcare sau dacă ştie să se camufleze prin pixelii noi apăruţi.